“Doar după ce ultimul copac a fost doborât,
Doar după ce ultimul râu a fost otrăvit,
Doar după ce ultimul peşte a fost prins,
Doar atunci veţi realiza că banii nu pot fi mâncaţi.” Profeţia indienilor Cree

Profeţia indienilor Cree începe să aibă o pondere din ce în ce mai mare în mintea românilor. Poate, sper eu, am conştientizat pericolele care ne pasc, poate nu pe noi, dar cu siguranţă pe copiii nostri. Pentru ca peste câţiva ani, să nu punem capul în pământ de ruşine, în faţa copiilor nostri, astăzi suntem datori să protejăm pădurea, să o valorificăm raţional şi să ne respectăm valorile.

Eu sunt de profesie inginer silvic, am petrecut mulţi ani în domeniul silviculturii şi implicit în pădure. Acum în calitatea de deputat în Parlamentul României, am luat parte la proiectul unui nou Cod Silvic, o lege de care România, şi mai ales noi, cei care iubim să trăim aici, care ne iubim locurile care ne-au format, avem foarte mare nevoie.

De ce avem nevoie de un nou Cod Silvic şi de o Strategie Forestieră Naţională? E foarte simplu, numărul modificărilor aduse actualului Cod Silvic în vigoare este unul foarte mare, mult prea mare, ca acesta să mai fie perfect functional şi aplicabil în favoarea mediului şi a silviculturii. Este nevoie de stabilitate instituţională. Aceasta înseamnă ca pădurile să aibă şi pe viitor o voce proprie, a aceleiaşi instituţii din Guvern. Această structură are la rândul ei nevoie de o finanţare corespunzătoare, de resursă umană calificată şi specializată în funcţie de activitatea depusă, de personal suficient pentru a duce la îndeplinire în mod eficient şi calitativ obiectivele asumate.

În al doilea rând, este nevoie de predictibilitate pentru sectorul silvic, tradusă printr-o viziune strategică, un cadru normativ corespunzător şi constant, o legislaţie secundară aplicabilă şi adaptată unui management sustenabil al sectorului. Din această perspectivă reiese clar şi necesitatea adoptării unei Strategii Forestiere Naţionale 2015-2024, asumată la nivel guvernamental, sustenabilă financiar şi cu mecanisme clare de implementare şi monitorizare. Astăzi avem în România doua milioane de hectare de pădure inaccesibilă, aproximativ cinci sute de mii de hectare de pădure fără pază, compensaţii zero pentru pădurile aflate în zonele T1 sau T2, respectiv în situri Natura 2000, 11.500 de agenţi economici în industria de prelucrare primară a lemnului şi industria mobilei. Conform datelor furnizate de către Institutul Naţional de Statistică suprafaţa totală a fondului forestier naţional al României este de 6.519.470 ha şi reprezintă 27.7% din suprafaţa ţării.

Răspândirea pădurilor pe teritoriul ţării este neuniformă. Aproximativ 51,9% din păduri sunt localizate în regiunea arcului carpatic, 37,2 % în dealurile pre-carpatice şi 10,9% la câmpie

România păstrează importante suprafeţe de păduri naturale, virgine şi cvasivirgine. Din păcate, ele ocupă în prezent doar circa 280 mii hectare, adică mai puţin de jumătate din suprafaţa existentă acum 20-25 de ani.

Pe natură de proprietăţi, fondul forestier al României se distribuie în prezent astfel: 3245 mii ha proprietate publică a statului, 1041 mii ha proprietate publică a unităţilor administrativ teritoriale, 2167 mii ha proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice şi 76 mii ha proprietate privată a unităţilor administrativ teritoriale.

Aşadar, indiferent de forma de proprietate, indiferent de zonă, România are nevoie de un nou Cod Silvic. O lege care să stopeze tăierile ilegale, care să reorganizeze pe principii moderne şi europene autoritatea care gestioneaza pădurile şi nu în ultimul rând, o lege care să confere stabilitate în rândul celor care îşi desfăşoară activitatea în domeniul exploatărilor forestiere şi a producătorilor de mobilă.

Mă declar ferm, partizan cu mişcările de protest care au loc în ţară, împotriva tăierilor ilegale de păduri şi voi milita în continuare pentru păstrarea patrimoniului forestier al României, de care să se folosească exclusiv cetăţenii români.

Cristian Chirteş © 2019. Toate drepturile rezervate.