Dragi prieteni,

Am să vă povestesc cum a fost în Iarna Fricii. Iarna anului 2020. Toată lumea se lupta cu toată lumea. Oamenii umblau cu măști. Se certau întruna și se războiau între ei. Și fiecare spunea același lucru: „Ceilalți sunt răi, doar eu sunt bun. Toți greșesc, numai eu și ai mei nu greșim niciodată!”

Până în ziua în care a venit Marea Încercare. Măștile au căzut și nu a mai rămas nimic. Nimic de spus. Nimic de arătat cu degetul. Nimic de acuzat.

Am rămas doar noi. Singuri. Învinși. Fără soluții.

Și asta numai pentru că fiecare a crezut că este mai bun decât toți ceilalți. Pentru că fiecare și-a imaginat că numai el și ai lui au dreptate.

Peste mulți ani, vom spune această poveste urmașilor noștri. În multe feluri și cu alte cuvinte. Dar povestea va fi mereu aceeași. Iar urmașii noștri ne vor întreba: De ce ați lăsat frica și vrajba să vă cotropească?

De ce nu ați oprit pandemia? De ce ne-ați lăsat fără apărare în fața bolii? De ce ați lăsat România la greu?

Cum ne vom uita atunci în ochii lor? Ce le vom spune? Că am stat pe margini și ne-am uitat la cei care luptau pe frontul morții? Că n-am vrut să sacrificăm nimic din ceea ce avem?

Pentru că nu am înțeles că suntem cu toții în asta!

A venit momentul să înțelegem că numai împreună putem ieși cu bine din Iarna Fricii. Numai împreună putem învinge boala.

Pe 6 Decembrie, nu lăsați generația de mâine la greu! Mergeți la vot și alegeți să Dezvoltăm România!

Vă mulțumesc că ați citit această scrisoare până la capăt!

Cristian Chirteș